Motivele pentru care am emigrat pentru o vreme in Italia sunt destul de comune: lipsa banilor, a unei slujbe care sa-ti asigure un viitor cat de cat decent, greutatile de tot felul dar mai ales dorinta de a realiza ceva, de a ma afirma, de a-mi gasi locul in lume . Cred ca sunt motivele unei generatii intregi de emigranti, schilodita si complexata atat de comunismul crunt cat si de aceasta ciudata, diforma tranzitie.
Acum, la patru ani de la plecare si la 6 luni de la intoarcere, privesc in urma cu uimire si consternare. Realizez ca m-am intors intr-o stare mai rea decat am plecat, cu cicatrici psihice provocate de lovituri puternice, fara chef de viata, inert si nepasator la tot.
Unii au afirmat ca trebuia sa ma descurc mai bine, m-au intrebat cati bani am facut etc. Sub umbrela ignorantei, multi cred ca se pot descurca mai bine si mai usor decat altii. Cheia succesului peste hotare este: sa ai o meserie sau o profesie care se cere si sa fii cat de cat bun. Sau sa te pricepi la hotii, spargeri, combinatii, proxenetism, falsificare de bani, escrocherii si jafuri. Eu nu intru sub in nici una din aceste situatii pentru ca in profesia mea nu am putut lucra din cauza ca diploma de universitate nu este recunoscuta, iar pentru faptele de drept penal nu am nici o inclinatie.
Ma astept ca si cei care ma v-or citi sa aibe multe pareri si reactii contrare in fata unor situatii in care am fost pus. Si am fost pus la multe: v-oi povesti ceea ce imi v-oi aminti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu